Ce este mintea de fapt?

Ca să înțelegi cum funcționează mintea, imaginează-ți un cearșaf alb, întins, pe care sunt presărate bile roșii. Fiecare bilă stă locului, acolo unde a fost așezată. Așa arată mintea în formatul ei tăcut. Postura statică este postura reală a minții.

Noi ajungem s-o experimentăm ca o aglomerație de gânduri fiindcă nu le dăm pace bilelor să stea locului. O bilă ni se pare mai interesantă decât alta, punem mâna pe ea, o apăsăm, și multe alte bile vin în zona respectivă. Așa ajungem la o minte agitată: ne atașăm de unele gânduri, le considerăm mai importante decât altele.

Din experiența mea directă, atunci când gândurile nu sunt necesare, mintea este perfect liniștită. Nu este experimentat niciun gând. Când contextul o cere, gândurile se actualizează spontan și autonom, dar impersonal. Ceea ce numim gând nu este proprietatea mea personală și nu este ceva pe care eu îl creez. Este ceva care pur și simplu există.

Gândurile nu au o sursă. Nimic nu are o sursă. Tot ceea ce există, există dintotdeauna, fără început și fără sfârșit. Renunță la a căuta sursa gândurilor, fiindcă este o capcană.

Și nu considera un gând mai important sau mai puțin important decât altul, fiindcă asta nu va conduce decât la o minte din ce în ce mai agitată.

Este greșit să afirmăm despre minte că nu ar exista. Mintea există. Doar că relația noastră cu ea și felul în care o experimentăm diferă. Este o diferență de structură și relație, nu de „există sau nu există”.

Dă-ți voie să meditezi. Prin meditație poți ajunge să dibuiești toate aceste lucruri nu ca idei cu care ești sau nu ești de acord, ci ca experiență a ta.

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin