Aparență și Real

Î: „Dacă tot este Dumnezeu, cum să înțeleg toată răutatea care există?”

R: Ai auzit de Fata Morgana? Călătorul însetat percepe o oază de apă în deșert. Convins că percepția este reală, ajunge în locul cu pricina și își dă seama că nu este apă acolo. Deși a văzut apa cu propriii ochi, era doar o iluzie optică. A crezut în existența a ceva inexistent. 

Fix la fel, în viața de zi cu zi percepi „răutate”. Presupui astfel existența a ceva ce nu există. Atunci când confunzi iluzia cu Realitatea, ajungi să percepi „răutate”. Dumnezeu este într-adevăr peste tot; nu ar mai fi Infinit dacă nu ar fi pretutindeni. 

Faptul că percepi undeva „răutate” nu înseamnă că ea există cu adevărat. Este o eroare de percepție. Dacă îți dai voie să distingi între „aparența înșelătoare” și Real, totul devine clar. Progresul spiritual intervine tocmai prin distingerea între imaginație și Real. Totul este perfect. 

Î: „Totul este perfect? Crime, violuri, abuzuri, etc.”

R: Fără înțelegerea karmei, Dumnezeu pare nedrept. Karma este Iubirea lui Dumnezeu care îți permite să trăiești situațiile perfecte pentru a evolua. 

Nu este despre pedeapsă sau recompensă, nici despre cauză și efect, ci despre oportunități de evoluție și depășire a limitărilor. Poate părea dificil să vezi perfecțiune în astfel de situații, dar prin prisma karmei ca expresie a iubirii divine, poți găsi un sens mai profund al experiențelor tale. 

Recunoscând karma ca fiind iubire, fiecare provocare devine o oportunitate de a evolua. 

Î: „Ce înseamnă de fapt evoluția?”

R: A te apropia de reamintirea faptului că ești dintotdeauna Totul.