Acceptare și acțiune

Lucrul cel mai greu de înțeles despre cedare și acceptare este acela că nu are legătură cu făcutul. Suntem atât de prinși în „eu fac” și „eu dreg” încât vrem să înțelegem acceptarea numai în conexiune cu niște acțiuni. Totuși acceptarea este strict un proces interior și are mare legătură cu capacitatea ta de a-ți trăi emoțiile. 

În acceptare față de trupul fizic poți fi și dacă stai în casă pe canapea și dacă mergi la înot. 

În acceptare față de mâncare poți fi și dacă mănânci o înghețată și dată mănânci un brocoli. 

În acceptare față de partenerul de cuplu poți fi și dacă îi spui ce te-a deranjat într-o anumită situație, și dacă nu îi spui. 

Ideea este că în orice punct și arie a vieții tale merită să cauți și să atingi acceptarea. Mai apoi, din acea acceptare, acțiunile vor arăta așa cum vor arăta. Acceptarea se petrece de fiecare dată pe un nivel mai profund decât nivelul de suprafață al acțiunilor. 

Cu recunoștință,

Cîmpanu Cosmin-Constantin